Paradoxul iubirii Lui Hristos

gradiÎn noaptea trădării, Mântuitorul Hristos ia cu Sine câțiva ucenici și-i roagă să privegheze împreună cu El. Însă după o bucată scurtă de timp, îi găsește dormind pentru că pleoapele lor erau îngreuiate de somn…

Din toate instituțiile, Biserica este unica ce vorbește despre evenimentele care au fost sau care au să fie, la timpul prezent. În aceste zile toți simțim această povară a oboselii trupești, dar și a somnului duhovnicesc. Trebuie să recunoaștem ca a fi cu Dumnezeu nu-i întotdeauna ușor… Uneori iți vine să fugi. Cât mai departe. Nu pentru că viața alături de Hristos e una nenorocită, ci pentru că a fi alături de El ai nevoie de mult curaj. Rugăciunea unită cu această sfântă îndrăzneală îți dă posibilitatea să trăiești acele clipe ale întunecoasei nopți din Ghetsimani, iar viața ți-o transformă într-un act liturgic, (pare cu prea mare îndrăzneală spus) de dimensiuni cosmice.

Fragmentul Evangheliei de azi ne amintește de Înfricoșata Judecată. Un moment care ne înspăimântă pe toți, care-l descrie pe un Dumnezeu ce strânge de unde n-a semănat și culege ce n-a treierat… Să nu fie asta. Nu e un Dumnezeu care vine să-și ceară drepturile. Iar judecata nu-i o reglare de conturi.

Cel care va să vină cu slavă să judece vii și morții, zilele acestea se lasă judecat de oameni. În „neputința” sa biruie orgoliul și îndărătnicia fiilor săi, iar prețul este Preacuratul Sânge.

Perioada de până la Florii a fost una asemănătoare cu lupta patriarhului Iacov care s-a luptat pentru binecuvantare. Iar săptămâna asta e una în care iertarea și binecuvantarea se împarte. Și o primesc doar cei ce o așteapta cu sete și mare grijă…

 

Arhim. Augustin Zaborosciuc

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *