De ce Biserica nu trebuie să facă politică

admin-ajaxDe ce Biserica nu trebuie să facă politică (o scurtă replică pentru diaconul Ghenadie Valuța)

Se spune că dacă la 20-25 de ani nu ești un revoluționar, iar pe la 40-50 de ani nu ești un tradiționalist convins, degeaba ai ros papucii toată viața. Ceva asemanator e și în viața duhovnicească.

De la bun început spun: Biserica nu trebuie să facă politică sub nici o formă. Biserica doar își rezervă dreptul să spună ce-i rau și ce-i bine în lumea asta. Nouă creștinilor nu ni s-a poruncit sa facem posibilul ca Adevărul să triumfeze, ci doar să mărturisim despre El. Atunci când Iacob și Ioan I-au propus lui Hristos sa poruncească să se coboare foc din cer asupra celor care nu i-au primit, El i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? (Luca 9.55) Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Chemarea la Cina Împărătească în epoca bogaților săraci

658x0_minim__tv7md-237x160Cei din afara Bisericii pentru care mesajul Evanghelic în finețea lui e o mustrare aspră ca niciodată, ba chiar și înșiși creștinii sunt tentați să creadă că cele pe care le auzim sau le citim în Evanghelie s-au învechit, si-au pierdut valoarea și trebuiesc modificate. Ele, însă, sunt atât de neschimbate și actuale, încât trebuie să fii surd și orb ca să nu le percepi. Și dacă primii le au la îndemână ca pietre de poticnire, credincioșii le folosesc în loc de scuturi sau (mai rău) bâte pentru a lovi uneori fără milă, doar ca să arate și să demonstreze „alegerea” lor pentru misiuni „nobile” în lumea asta…

Domnul Hristos ne spune că oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. (Luca 12. 48) Continuare

Posted in Articole | 1 Comment

Quo vadis (II) sau Când secerișul este mult, iar secerătorii puțini

DSCN8092

Odată cu înălțarea lui Hristos la cer a început numărătoarea invesrsă și lucrarea „tainei fărădelegii”. (2 Tesaloniceni 2. 7) Mulți creștini își puneau întrebarea: Ce va fi mai departe? Unde mergem? Și n-ar fi corect să spunem că timpurile se repetă. Ele nici n-au contenit. Aceste frământări mai bântuie incă. Împortant, cred, din ce unghi le privește sau ce îl face pe om să-și pună asemenea întrebări. Din disperare și frică neîntemeiată sau ca un punct nou de pornire? Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Quo Vadis?

IMG_0580

Aceasta a fost întrebarea adresată lui Hristos de Sf. Petru la via Appia, când fugea din Roma. Nu trebuie să I-o adresăm lui Dumnezeu, pentru ca El este pururea cu noi, ci nouă înșine. Cred că este caracteristică tuturor generațiilor, dar mai mult celei de azi. Continuare

Posted in Articole | 1 Comment

„Golgota Bisericii” – „Împărăția Mea nu-i din lumea aceasta.” (Ioan 18.36)”

DSC_10922„Biserica merge asmenea lui Hristos spre Golgota Sa, spre patimi, însă oamenii nu pot împărți locurile de cinste, certându-se cui i s-a dat cheile Împărăției și puterea de a lega și dezlega păcatele și întâietatea între Bisericii; celor din Roma, Ierusalim sau Constantinopol? Cine-s mai aproape de Dumnezeu, cei ce țin calendarul vechi sau cel îndreptat? Care limbă e mai „sfânta”, slavona sau greaca?

Tentația de a politiza Biserica nu-i caracteristică doar celor de la conducere, ci și celor din Biserică. Ioan și Iacob au cerut să stea unul dea dreapta și altul dea stânga în Împărăția lui Dumnezeu, iar fariseii și saducheii în genere Îl voiau doar un lider politic și mai mult nimic.

Însă Hristos le spune smerit:„Împărăția Mea nu-i din lumea aceasta.” (Ioan 18.36)

Fragment din „Golgota Bisericii”

Editura „Cu drag”

Chișinău 2014

Posted in Apariții editoriale, Articole | 1 Comment

Cugetări la Duminica a patra din Postul Mare

vindecarea-lunaticuluiDe fiecare dată când auzim sau citim Evanghelia, e necesar să înțelegem că nu-i o simpla amintire a unor evenimente ce nu ne privesc, ci este cuvântul lui Dumnezeu adresat mie celui ce citesc. El sta in fața mea și-mi vorbește.

Și atunci când Dumnezeu ne „poruncește” ceva, nu o face din simpla dorință de a ordona, ci pentru că iertarea, înfrânarea, dragostea, Îl caracterizează. Astfel vrea să fim și noi, ca unii ce suntem zidiți după chipul slavei Lui. Iar atunci când postim, ne rugam, ne înfrânăm sau căutăm pacea, nu îndeplinim doar un ordin sau facem o favoare lui Dumnezeu, ci ne ducem cu mintea dincolo de acestea și ne întrebăm: Care-i rostul și scopul final al acestora? Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Pe parcursul postului ne nevoim să căpătam virtuțile creștine

IMG_0012Cândva în unele din mănăstirile din Palestina, după obișnuita iertare, monahii ieșeau prin porțile deschise și-și îndreptau pașii spre adâncul pustiei. Acolo fiecare se ruga și postea după putere, întorcându-se în Duminica Floriilor. Care era pricina acestei plecări? Mergeau spre inima pustiei ca în liniștea deplină a ei,  să se regăsească. Să simtă acea adiere subțire a Duhului, care suflă unde voiește (Ioan 3.8).  Îl căutau pe Dumnezeu, dar se vedeau găsiți de El. În întunericul nopții se îndulceau de lumina cea necreată.

În zilele noastre nu avem nici posibilitatea să mergem, dar pare-se că nici locuri nu mai sunt unde n-a călcat picior de om. Canonul Sfântului Andrei Criteanul care se citește în aceste zile în fiecare biserică ne oferă un itinerar biblic, ajutându-ne  să pătrundem în pustiul inimilor noastre și colo să ne regăsim. Continuare

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Curaj și libertate în timpul postului

kanonÎn prima zi din Marele Post bisericile și-au schimbat decorul, împodobindu-se în negru. Spre deosebire de alții care ne spun permanent că e o perioadă de doliu, îndrăznim să spunem că e una plină de lumină și veselie. E un moment când avem fiecare posibilitatea să-L bucurăm pe Dumnezeu prin întoarcerea la El, făcându-I adăpost în inimile noastre.

În aceste zile au loc minuni la propriu. Întreg postul se transformă într-o Taină. Taina întoarcerii omului la Dumnezeu. Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Cine ne fură sărbătorile?

starOficial Biserica recunoaște secolul IV ca fiind o „perioadă de aur” a Ei. Deși viața Ei a fost tulburată de multe erezii și curente de gândire greșită, această perioadă a dăruit întregii creștinătăți un număr mare de teologi și scriitori filocalici. Însă foarte puțini au curajul să spună (sau cel puțin să recunoască) că tot acest secol a adus și multă pagubă Bisericii.

A început marea luptă pentru rezistență și, nefiind prigonită, I-a scăzut „imunitatea”. Biserica e puternica doar atunci când e prigonită. De fapt lupta continuă. Și având în vedere că și pacea și prigoanele au fost de scurtă durată, putem spune că fiecare veac a fost și este unul „de aur” cu eroii și trădătorii lui. E necesar să remarcăm că puțini dintre oameni au fost și sunt care au luptat sau luptă împotriva Bisericii. Majoritatea au dorit s-O „apere”, dar au căzut în alte extreme. Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Născuți în zodia fricii sau câteva cuvinte despre drama unei despărțiri

Spun părinții că în ce împrejurări Dumnezeu se atinge de inima omului, nevrând, el îndrăgește și împrejurările, oamenii, momentul zilei sau al nopții când s-a săvârțit minunea. Zic așa, pentru că altfel în zilele noastre n-o poți numi. Însă cam aceleași le-am putea spune când se săvârșește păcatul. Toate circumstanțele îți amintesc de el, care, odată săvârșit, devine ca o a doua fire. Ca să vă convingeți, spuneti-i unui care fură, că-i tâlhar și vă va spune că el nu-i vinovat, ci așa-i timpul. Cel desfrânat va zice că asta-i artă, bețivul vă va spune că-i transmitere genetică, iar fricosul se mințeste pe sine, părându-i-se că așa-i firea lui. Da. Așa este. Doar că nu Dumnezeu ne voiește astfel, ci păcatul care a intrat în noi și prin păcat moartea. Iar frica morții ne ține în robie toată viața. (Evrei 2. 15)  Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Cu nădejde la o bună provocare

sfantul-mormant-(17)(Cuvânt înainte la noua lucrare „Golgota Bisericii”)

Evanghelia ne spune că după nașterea copilului, femeia uită de durere pentru bucuria că s-a născut om în lume. (Ioan 16.21) Dar de fiecare dată oamenii conștientizează că, oricum această bucurie e de scurtă durată. După naștere urmează o perioadă îndelungată de probleme, griji și chiar lacrimi.

      Cam asemenea lucruri I s-au întâmplat și Obștii creștinești. După o îndelungată perioadă de persecuție am uitat de dureri și mâhniri și ne-am bucurat de libertatea multașteptată. Iar acum conștientizăm că grijile și durerile abea încep. Continuare

Posted in Apariții editoriale, Recenzii | Leave a comment

Pe drumul Damascului

192-pavel-se-icirc-nt-acirc-lne-351-te-cu-isus-pe-drumul-damascului„Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând cu faţa la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonesti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.” (Fapte 9. 1,5)

Ceea ce s-a petrecut cândva cu Apostolul Pavel în drum spre Damasc, se repetă deseori si cu noi în viaţa noastră. Dorim noi sau nu – lumea se împarte în două tabere: prigonitori si prigoniţi. Nu ne oprim aici la moment, ci vom vorbi mai jos despre asta. Continuare

Posted in Articole | Leave a comment