Despre „teologia” revoltelor sau Între revoluție și nonconformism

2871062692_ee61c4e99d_oRenumitul citat al lui Dostoevski „Frumusețea va mântui lumea” nu e unul care ne-ar reîndrepta pașii spre diferite muzee sau galerii de artă, dar nici unul  care ne-ar înfrumuseța profilurile de pe rețelele de socializare. (Cine dintre noi nu vrea să-și „șocheze” prietenii printr-un citat mai deocheat?)

Mai târziu, în una din scrisorile sale Dostoevski spunea: „În lume există o singură figură de o frumusețe pozitivă: Hristos.” E încă o încercare de a vorbi oamenilor despre Hristocentrismul lumii și a Cosmosului întreg. Fără El toate sunt zădarnice. Orice artă, orice cultură nu-i altceva decât resturi ce cad de la masa Stapânului. Și trebuie să recunoaștem că însuși creștinii, până în prezent, n-au înțeles asta.

Lupta pentru întâietatea bisericilor și pentru întâietate în Biserică, a demonstrat că lucrătorii viei, căror li s-a încredințat puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor, au închis porțile și s-au făcut stăpâni. Și ca să nu-i mustre prea tare conștiința, au făcut o „teologie” întreagă din asta. Pentru că atunci când e vorba să venim într-o societate, familie, întreprindere sau parohie, noi nu stăruim să facem prin prezența noastră mai auzit cuvântul lui Dumnezeu, să îmbunătățim imaginea Bisericii și numele lui Hristos care se hulește printre neamuri din pricina noastră. (Romani 2. 24)  După cum se vede, asta puțin ne interesează. Noi ne preocupăm de imaginea personală și de un loc mai călduț sub soare.

Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Despre drama unui Semănător

0_7862e_e48867f9_XL-600x393Despre om, dar și mai mult despre Dumnezeu nu se vorbește la timpul trecut, ci doar la prezent. Și dacă relația între Mântuitorul Hristos și oameni este mântuirea – ea este un prezent continuu.

Nouă iubitorilor de înțelepciune ce de fiecare dată ne mulțumim doar cu „filosofările”, care mereu căutăm să descoperim noi orizonturi, dar rămânem în curtea propriilor interese, Dumnezeu ne relatează Adevărul prin parabole și pilde. Pentru unii par a fi prea scurte și simple pentru a descoperi realitatea divină. Însă timpul a arătat că doar cei care s-au întors de la înțelepciunea lumească și au devenit fără de răutate asemenea pruncilor, dar desăvârșiți cu mintea, au cunoscut profunzimea lor.

Parabola Semănătorului e una din cele mai simple și mai profunde, dar și mai actuală. Ea caracterizează toate generațiile: De la Adam, până la ultimul ce se va naște din femeie. Posibil pentru noi generația „filocaliștilor” și a „ortodoxiștilor”, dar și pentru cei ce mereu încearcă să pună creștinismul pe raftul științelor exacte, deasa amintire a parabolelor e asemănătoare cu o scenă din „Alice în țara minunilor” unde Timpul e supărat pe Pălărier și ceasul lui mereu arată ora ceaiului… Continuare

Posted in Articole | 1 Comment

Iară și iară… (Despre neputința noastră)

86935074„Dacă mântuirea întru Hristos e unicul scop în viață, tot ce facem poate deveni un act de rugăciune. Viața noastră trebuie să fie o liturghie necontenită.” – scria părintele Sofronie Saharov în cartea sa „Despre rugaciune”.

Îndrăznesc să zic: E o expunere a ceea ce Sf. Apostol Pavel le spunea Tesalonicenilor: „Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi.” (1Tes. 5. 16-18)

De vreme ce lumescul ne impune permanent o „liturghie” a consumismului, aceste îndemnuri sunt mult mai actuale decât ni se par nouă uneori, dar și mai greu de împlinit. Pentru că ele nu ne propun doar o călătorie imaginară prin universul moralei creștine, ci ne fac părtași Tainei Crucii lui Hristos. E un lucru greu acceptat de oameni. Ne mai place să zicem impreună cu Petru: „Doamne să nu-ți fie Ție una ca asta”. (Matei 16.22)  Suntem dispuși să scoatem de fiecare dată sabia (desigur în „apărarea” lui Hristos) sau să ne rugăm să se coboare foc din cer ca să-i mistuie pe cei ce nu ne ascultă.

Un creștinism militant este acceptat și chiar solicitat nu doar de unii dintre noi, ba chiar și de cei pe care i-am numi „vrajmași”. Iar prețul e compromiterea Evangheliei lui Hristos și a prezenței noastre ca urmași ai Lui în lume, în a căror ochi a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit. (Galateni 3.1)  O, „galateni”, fără de minte, ce nebunie poate fi mai mare ca acesta? Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Despre frica ce ne robește

PeaceBeStillA vorbi despre frică în epoca progresului tehnic și a libertinajului inseamna a atrage deseori privirile nedumerite ale celor din jur. După multe reușite ale militanților lumii acesteea,  pare a fi un subiect tabu. Paginile internetului sunt arhipline cu articole și îndemnuri la revolte și „acțiuni de curaj”. Și prin mulțimea de revoltați, de multe ori găsești și câte unul ce se numește cu numele lui Hristos. Desigur. Nonconformismul religios acum e la modă. Uneori chiar solicitat. Și stăruie să fie îndreptășit prin orice metodă. De cele mai multe ori prin ponegrirea numelui aproapelui. Pentru că a-ți recunoaște prostia  e destul de dureros. Mai ușor e să spui că „micul eșec” al tău e floare la ureche pe lângă păcatele și grosolăniile altora…

Se spune că speranța moare ultima. Nu sunt pessimist, dar pentru mine ea începe să dispară. Nu pentru că Dumnezeu nu mai poate din pietre să-i ridice fii lui Avraam (Matei 3.9), ci pentru că potențialul nostru de al propovădui pe Hristos oamenilor este sub orice limită. De ce? Nu poți să vorbești despre lumină, fiind în întuneric, despre virtute, înecându-te în patimi și despre curaj, cuprins fiind de frică. Continuare

Posted in Articole | 1 Comment

Despre eroii timpurilor noastre

278134191La marea bucurie a apostolilor că duhurile se pleacă în numele Lui, Hristos le spune: „Nu vă bucurați de aceasta, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10.20) Însă înainte de Patimi le spune și mai direct: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16.33)

Cuprinși de o hibernare adâncă, uităm aceste cuvinte. Cele prin care trecem e o continuare a ispitirii apostolilor când I-au spus lui Hristos pentru orașele care nu L-au primit: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? (Luca 9.54) E o tendință permanentă de a transforma cu orice preț creștinismul într-o religie mondială, iar pe Hristos într-un guru atotputernic din a cărui slavă să ne împărtășim cu toții. La toate acestea El rămâne „surd”. Până și astăzi toți Îl doresc pe Hristos un lider politic cu braț de fier ce va face ordine în lumea asta. Un erou ce se întoarce falnic și biruitor de la luptă. Dar fără succes. Biruința Lui asupra lumii prin „neputință” s-a săvârșit. N-a lăsat oamenilor rețete miraculoase de vindecări ieftine, până azi iritându-i pe mulți. A spus doar că pentru săvârșirea acestora ajunge credință cât un grăunte de muștar. (Matei 17.20) Continuare

Posted in Articole | 2 Comments

Cât costa un suflet de om?

passionSursele de informare în masă de o bucată bună de timp nu întârzie să pună la îndemâna curioșilor tot felul de descoperiri bizare. Cadavre de extratereștri, sirene și îngeri căzuți. Încercări zădarnice de a umple golul lăuntric al oamenilor. Mai grav e că lumea înghite aceste momele și-i pare că e părtașă la tainele Universului. Eroare! Cunoașterea tainelor Universului începe de la o profundă cunoaștere de sine și nu altfel.

După cădere, Dumnezeu rânduiește omului pământul ca o vale a plângerii, unde prin multă muncă și lacrimi să stârpească spinii și pălămida lăuntrică, iar pribegia ca o experiență a întoarcerii la El. Sunt, însă multi oameni încrezuți că pământul acesta nu-i alceva decât o piață uriașă unde totul se vinde și se cumpără. Iar vânzarea-cumpărarea se face după alte legi decât cele rânduite de Dumnezeu.

El însuși nu se împotrivește și nu interzice comerțul. Apostolii erau pescari, împleteau corturi și din acestea se întrețineau, dar n-au fost certați pentru asta. Au fost mustrați doar atunci când I-au spus lui Hristos: „Iată noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție. Ce ne va fi oare noua?” (Matei 19.27) Iuda a alergat la arhierei și farisei și le-a zis: „Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?” (Matei 26.15) Continuare

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Nu sunt gândurile Mele ca gândurile voastre

ApostoliÎn cartea proorocului Isaia, Dumnezeu zice clar și răspicat: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre”. (Isaia 55.8)

Praznicul Sf. Apostoli a trecut deja, dar ecoul lui străbate puternic sufletele tuturor și ne impune, într-un fel sau altul, să cugetăm mai mult despre chemarea lor și chemarea noastră, misiunea lor și misiunea noastră.

Dificultățile epocii în care trăim de multe ori ne înspăimântă. Provoacă o panică motivată de o micime de suflet, impunându-ne gândul că încercările prin care trecem sunt prea mari, iar generația noastră e prea nepregatită pentru a supraviețui presiunilor. (De parcă până la noi, secole dea rândul a strălucit doar lumina Taborului, iar creștinii toți și nu numai, erau îmbrăcați în „porfiră și vison”)

Spre mare uimire și chiar rușine, în aceste zile auzim cuvântări și teologhisiri „înalte” despre „alegerea” noastră din lume, puterea de a lega și a dezlega păcatele (pe care deseori o folosim drept bâtă) și, desigur, despre „ascultarea” de care trebuie să dea dovadă cei ce ne ascultă. Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Taina Bisericii

10583797_328502627310079_7920273483416759762_nUltimul capitol al Evangheliei de la Ioan ne relatează un lucru. După toate cele petrecute în Ierusalim, Petru mai are îndrăzneala să pună întrebări despre ucenicul pe care-l iubea Iisus și care s-a rezemat pe pieptul Lui la Cina cea de Taină, întrebându-L: „Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? (Ioan 21.21)

De fapt, întrebări de genul acesta ne preocupă pe toți. Mai ales în vâltoarea evenimentelor actuale, fiecare se grăbește să se dea cu părerea, să amintească diferite proorocii despre viitorul „îngrozitor”. Ce va fi? Ce ne așteaptă?

Mântuitorul i-a răspuns destul de rece lui Petru: „Dacă voiesc să rămână acesta până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie.” (Ioan 21.22) Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Păstrarea chipului lui Dumnezeu în perioada electorala

1431024161_1_83b43_5be54e5e_xlMai sunt câteva zile de bucluc. Doua până și trei după „marele eveniment”. După asta, oricum, viața merge mai departe. (Posibil pentru cineva este ultima participare la alegeri. Nimeni nu-și cunoaște sfârșitul) Dar știți cum se spune în popor: Apa trece, pietrele rămân.

Creștinii, dar mai cu seama ortodocșii și mai mult slujitorii trebuie să-și facă datoria de cetățeni, fiind un exemplu bun pentru cei ce ne privesc dintr-o parte. Dar oare este nevoie să te arunci în forfota electorală și circul de doi bani, batjocorindu-ți chipul lui Dumnezeu din tine? Cei ce se cred creștini, sunt așa doar la Biserică sau ar trebui să se comporte și in societate, fiind o prezență a lui Hristos în lumea plină de ură și întuneric?

Mă miră un lucru. (De fapt nu știu daca mai este ceva ce m-ar mira) Cum poți să pui mâna în foc pentru cineva, știind că politica are jocurile ei urâte și murdare. Vreau să fiu sincer. M-am săturat de sondaje ieftine despre cele 98% de ortodocși. Ortodocșii astfel nu procedează.

Și dacă ar încerca cineva să spună: cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici (psalm 17. 29) să știți ca astea-s „argumente” de adormit copiii.

Hristos nu s-a lăsat dus de valul promisiunilor. Ne spune și azi fiecărui din noi:  „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9.60)

Posted in Articole | Leave a comment

Cine vrea să-și mântuiască sufletul…

8b3efb0c34d5-600x450-240x160Această Duminică binecuvântată din Post nu „surprinde” cu mesaje noi și rețete ieftine de mântuire. Ci amintește generației noastre (și nu numai) obosite de atâtea false promisiuni și așteptări, care tinde să se transforme într-o societate de consum (și doar de consum), ce caută mereu alternative bune și căi de ocolire a urcușului îngust spre Cer că mântuirea se face prin Cruce șidoar prin Cruce.

Și a zis Domnul: Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia Crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine-și va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. (Marcu 8. 34,35) Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Gânduri în Postul Mare

Mokanova-Spas-Ner3-240x157Pentru noi cei care permanent ne rotim împrejurul axei „vechi-testamentară”, evitând de fiecare dată o închinare în Duh și Adevăr, Biserica ne rânduiește perioade premergătoare Postului și Sărbătorilor Împărătești.

Ce nu observăm noi e că prin acestea ( sărbători, posturi) ni se amintește de fiecare dată despre o postire și o sărbătoare continuă. Biserica niciodată n-a ieșit din post și sărbătoare. În Ortodoxie nu este trecut și viitor. În Biserică toate sunt într-un prezent continuu. Iar mântuirea nu va fi cândva, cumva. Ea începe astăzi, cand deschid ușa inimii ca să intre în ea Cel care n-are unde să-și plece capul. (Matei 8. 20)

Tragicul zilelor noastre e că permanent suntem tentați să transformăm sărbătorie în evenimente, iar evenimentele în știri. (uneori de proastă calitate) Uitați-vă că și înainte și în perioada postului  întreaga lume s-a transformat într-o bucătărie uriașă unde se discută despre toți și toate. Ni se propun tot felul de rețete culinare. Unde toți doresc să guste din toate (ca ultima dată) de parcă postul e departe de a fi o bucurie duhovnicească. Dar s-au scăpat din vedere cele mai importante. Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Gânduri la Arătarea Domnului

admin-ajax (1)An de an participăm cu sufletul și cu trupul, gustând din Harul sărbătorilor care pentru cineva par a fi o monotonie continuă, iar pentru noi, gustare din masa Domnului. Și din a Lui plinătate luăm har peste har. (Ioan 1.6)

Acum câteva zile în urmă ne-am bucurat de venirea în trup a lui Hristos, Mesia sufletelor noastre. Astăzi la Botezul sau Arătarea Domnului simțim cu toții nevoia de a petrece într-o sărbătoare necontenită ce ne ridică din slavă în slavă, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei lui Hristos (Efeseni 4. 13), căci ziua zilei spune cuvânt și noaptea nopții vestește știință. (Psalm 18.3)

Ioan boteza cu apă spre pocăință și nu contenea să spună că vine după el Cel Cărui nu-i vrednic să-i dezlege cureaua încălțămintei, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Acela care ne botează cu Duh Sfânt și cu foc. (Matei 3. 11)

Și atunci când oamenii în împietrirea lor n-au cunoscut pe Făcătorul lor, natura a făcut-o. Căci marea a văzut și a fugit și Iordanul s-a întors înapoi (Psalm 113), iar Hristos, intrând în apă, a plecat smerit capul pentru împlinirea a toată dreptatea. Continuare

Posted in Articole, Evenimente | Leave a comment