De la libertatea de „a face” la libertatea de „a fi”

Ioan-boteaza-spre-pocainta-in-Iordan-Cernica1Pare-se că sărbătorile au trecut și lumea intră în ritmul cotidian al zbuciumărilor și conflictelor. Spun așa pentru că Biserica n-a ieșit niciodată din sărbătoare. Iar când prăznuirea e ancorată în Hristos, prezența Lui ne dă prilej și de gândire, și de îndreptare, și de veselie duhovnicească.

Toate cele ce se petrec în Biserică au rânduială cerească — după cum spune Sf. Ioan Gură de Aur. Ele nu sunt niște amintiri seci a unor evenimente ce au avut loc cu două mii de ani în urmă. Mesajul oricărei sărbători este de a ne duce cu mintea dincolo de timp. Sf.Pavel le scria Colosenilor: „Nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete care sunt umbră a celor viitoare. (Colos. 2. 16-17)

Nu ne judecă nimeni. Poate conștiința uneori. (daca n-a murit) Pentru că-i inadmisibil să aștepți un an de zile Boboteaza doar pentru a te a te afunda în apa rece „spre curățirea păcatelor” fără să mergi la o spovedanie sinceră și fără să te împărtășești cu Sf. Taine. Unele ca acestea au o oarecare înfățișare de înțelepciune, în păruta cucernicie, în smerenie și în necruțarea trupului, dar n-au nici un preț și sunt numai pentru sațiul trupului. (Colos. 2.23)  Faceți roade vrednice de pocăință, — spunea Ioan Botezătorul. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. (Matei 3.9)

Sfântul Grigorie Sinaitul ne îndeamnă să căutăm pe Domnul în cale, adică prin porunci, în inimă. Căci când auzi pe Ioan strigând și poruncind tuturor să gătească și să facă drepte cărările, înțelege că e vorba de porunci, de inimi și de fapte. Căci e cu neputință să se facă dreaptă calea poruncilor și fapta nevinovată dacă nu e dreptatea în inimă. (Filocalia. Capete după Acrostih)

Toate acestea nu sunt altceva decât libertatea de a face, spre care atât de mult tânjește orice om. (În masura stricaciunii lui)

Însă după o întâlnire cu Dumnezeu care este Miezul sărbătorii, ni se propune o altă libertate: Libertatea de a fi. Sfântul Pavel se adresează corintenilor: „Vă rog să-mi fiți următori mie precum și eu lui Hristos”. (1Cor. 4.6) Iar apostolul Petru ne zice: „După Sfântul care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții voastre, știind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau aur ași fost răscumpărați din viața voastră deșartă, lăsată de părinți, ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat și neprihănit”. (1Petru 1. 15-19)

În Iisus Hristos, Dumnezeu s-a unit în cel mai real mod cu firea omenească. Nu S-a sfiit să se nască în iesle, sa fie încălzit de suflarea animalelor și să-i fie atins creștetul de mâna robului. Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii, Cuvântul întrupat din Fecioară le face pe acestea pentru ca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.(Ioan 3.16)

Ceea ce ne rămâne este să ne cercetăm conștiința și să vedem dacă dorim să facem parte din lumea pe care Dumnezeu vrea s-o mântuiască…

 

Arhim. Augustin Zaborosciuc

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *