Să mergem, ca să murim cu El

Odată cu Intrarea Domnului în Ierusalim, Postul Patruzecimii a luat sfârșit. Un post care ne-a pus la îndemână experiența dureroasă a întoarcerii la Dumnezeu a multor suflete. Un Post care ne-a îndemnat la o refacere a relației personale cu El și la o „postire” nu atât pentru Hristos, ci doar împreună cu Hristos. Și, ferească-ne Dumnezeu să postim fără El! Pentru că, în mod normal, a posti fără a te împărtăși cu Trupul și Sângele Lui, nu-i altceva decât un regim alimentar și o încercare seacă de a ne umple golul sufletesc și urâtul lăuntric pe care ne place să-l „botezăm” – „Depresie” …

Punctul culminant al Dumnezeiescului Urcuș ne face martori ai unei învieri minunate. Lazăr, prietenul Domnului, a murit. Pentru prima dată Evanghelia ne arată urâciunea morții, căci era a patra zi și mirosea urât, dar ne-o descoperă și ca pe o Taină nepercepută de mințile alterate ale materialiștilor religioși. Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Un Nazarinean la CEDO

Primăvara e în drepturi depline, însă iarna nu prea se grăbeşte să plece. Coduri galbene şi portocalii au fost emise în întreaga Europă.  În multe localităţi voluntarii au sărit în ajutor cocostârcilor care, în pofida tuturor bătăilor noastre de cap, au picat bob sositori.

Cât n-ar părea de paradoxal, anume acum, privindu-i cu destulă compasiune, sună în minte cuvintele Evangheliei: „Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6.26)

Dar nu aceste evenimente dau culoare vieţii noastre cotidiene.

Această zi a pus început perioadei de depunere a petiţiilor şi de „reiniţiere” a dosarelor…  Marile curţi ce luptă pentru respectarea (ne)drepturilor omului, dea lungul timpului au tot adunat şi adună „mărturii” scrise şi nescrise împotriva unui Tâmplar sărac din Nazaret care, spre nemulţumirea gloatei iubitoare de circ şi pâine, S-a numit Fiu al lui Dumnezeu.

Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi

E ultima lună de iarnă, dar pentru noi primăvara deja a început. Pentru cei ce se numesc cu numele lui Hristos, primăvara nu începe cu Legenda Mărțișorului, nici nu adie a muguri înverziți. Ea începe odată cu lucrarea mântuitoare a Postului Mare, când sufletul, pătruns de o profundă cunoaștere de sine, iradiază lumina și bucuria întoarcerii la Hristos a fiului risipitor.

Atunci când lumea inițiază tot felul de „subbotnice” redenumite astăzi în campanii de caritate, de inverzire și curățare a spațiilor sau (dece nu?) electorale, Biserica, an de an, ne îndeamnă la o monotonie sfântă, de obicei prea plictisitoare pentru iubitorii de „circ și pâine”. Plictisitoare pentru că aici nimeni nu-i nominalizat la tot felul de premii și, desigur, societatea nu-și cunoaște „eroii”. Numele lor sunt scrise in Cartea Vieții.

Lucru straniu pentru noi grabnicii încrezatori în „ochiul sever” și „puterea” justiției, deprinși să transformăm rugăciunile în rugăminți și rugămințile în bocete…

Continuare

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Nevoia de mărturisire

Fratelui meu (doresc) să se bucure în Domnul.

Zilele trecute, într-un fel, s-a încheiat postul. Postul bineplăcut Domnului. Cât e de bineplăcut? Nu pot spune pentru că nu sunt gândurile Domnului la fel ca și gândurile noastre. (Isaia 55.8) Dar îndrăznesc să zic: Felul și „viteza ieșirii” unora din post e marcată de profunzimea trăirii postului sau a sărbătorii.

De ce atâtea posturi de vreme ce îți porți credința în inimă?

Sigur că e bine să-ți pui întrebări. Prin asta omul dovedește că încă e viu. Dar e și mai bine să înțelegem corect ce este încrederea în Dumnezeu, credința în Dumnezeu și credința doar în părerile personale despre El. Spun asta pentru că, de multe ori suntem doar niște purtători de păreri și idei „creștinești”.

Postul în sine nu-i o poruncă seacă. E doar o metodă prin care, adăugând smerită cugetare, iertare, blândețe și alte virtuți creștinești, Îl putem cunoaște pe Dumnezeu. Și, cunoscând Adevărul, devenim cu adevărat liberi. (Ioan 8.32)

Mă întrebi care sunt roadele postului. Dacă e făcut în Duhul lui Dumnezeu, nu sunt altele decât cele ale Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni 5.22-23) Însă altceva voiam să-ți împărtășesc. Hristos, apropiindu-se de ucenici, îi întreabă: Cine zice lumea că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul din prooroci. Și le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt? Răspunzând Petru a zis: Tu ești Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui viu.(Matei 16. 14-16) Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Scrisoare către cel ce se îndoiește

După o perioadă mai lungă de tăcere încerc să-ți răspund ție prietenului meu care se îndoiește. De multe ori te-am îndemnat să cauți răspunsuri în Dumnezeieștile Scripturi și-n rugăciuni fierbinți către Dumnezeu. Căci Darul desăvârșit al luminării de minte, de sus este și nu de la oameni.

De la bun început vreau să-ți spun să nu te sfiești să întrebi când ai îndoieli în unele momente. Îndoiala naște căutare, iar căutarea – luminare. Una, însă, vreau să-ți spun: Nu aștepta să și nu căuta răspuns după bunul tău plac.

Scriptura nu e o capodoperă literară. Nu-i o carte de filosofie ce ne-ar lăsa loc de interpretări personale. Ea e Descoperire Dumnezeiască. În Ea Dumnezeu ne descoperă că El este (nu există) și cum este. Și desigur ne învață și ne îndeamnă cum trebuie să fim. „Sfinţiţi-vă pe voi înşivă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Levitic 20.7)

Continuare

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Dumnezeu nu trebuie să fie un personaj întâmplător în viața noastră, ci o împlinire, un sens și o slujire

Am discutat cu părintele Augustin despre acea slujire neînțeleasă uneori de oameni, care i-a permis să-L descopere pe Dumnezeu şi pe sine, pentru ca să-şi dedice viaţa artei adevărate a acestei vieţi, ARTEI DE A DEVENI OM.

– Părinte arhimandrit, unde v-ați născut și ce vă amintiți din anii copilăriei?

– M-am născut la Elisaveta, Bălti. Ca unul dintre miile de copii născuți „sub umbra marelui URSS” ce mergeau la aceeași școală, îmbrăcau aceleași uniforme și citeau aceeași „Scânteie Leninistă” nu prea am ce să-mi amintesc deosebit. Poate doar de bucuriile din familie și de jocurile copilărești. Deja fiind în mănăstire și vizitând părinții, ei imi spuneau că au găsit, săpând în grădină, un ferestrău sau ciocan ruginit. Și sigur că începeam „spovedania”. Am avut o copilărie frumoasă și chiar împlinită. Fiind singurul băiat între cele trei surori, aș spune că eram chiar, uneori, alintat.

Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Cum e să fii misionar pe rețelele de socializare

000000Cum e să fii misionar pe rețelele de socializare?

Primul gând ce-mi vine este: De ce pe rețelele de socializare dacă misiunea slujitorilor este cea de a sluji Cuvântului prin cuvânt în orice loc si timp? Rețelele de socializare sunt doar o latură virtuală, care se vrea din ce în ce mai mult recunoscută ca una cu drepturi depline în lumea modernă.

Ceea ce ar trebui să-l preocupe pe un slujitor este: Cum să fii misionar? Și anume să fii, nu doar să te simți, să te consideri, să te arăți, să pari ș.a.m.d. Dacă Dumnezeu S-a numit pe Sine „Cel ce Sunt” chemarea noastră ca și creștini, slujitori sau misionari nu poate fi caracterizată decât printr-o preznță reală în lume. E vădit lucru că aceste modalități sunt o extindere a amvonului bisericesc, dar nicidecum nu pot să-l înlocuiască. Comunicarea preotului cu credincioșii în lumea virtuală nu poate înlocui prezența la Sfintele Slujbe și mai mult împărtășirea cu Sfintele Taine.

Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Plimbare prin târgul lumii cu temele nefăcute

letter-generic_650x400_41460056354-240x148(Scrisoare către fratele meu preot)

După o perioadă lungă de tăcere, îndrăznesc să-ți scriu ție, fratelui meu. „Mai lesne este pentru noi să iubim tăcerea”, dar cele ce se petrec acum, mă îndeamnă să vorbesc.
Nu-s convins că-mi vei citi răvașul până la capăt. Bănuiesc că-mi vei zice că nu mi-ai cerut sfatul. Ai tot dreptul, însă cinstea împăratului judecată iubește. Ascultă-mă, te rog.

Încă de mic te-ai arătat dornic să-ți aperi prietenii de cei mai mari. Ai dorit să schimbi lumea. Absolvind școala, ai încercat la Economie, dar te-ai ciocnit cu un sistem corupt și ai abandonat. Ai încercat la Drept, dar ai constatat că legea e neputincioasă, iar sistemul e în stare avansată de putrefacție. Medicina, mi-ai spus, îți oferă posibilitatea să te jertfești pentru aproapele, să-i dai leacul cuvenit, însă nu-i poți împăca sufletul. Și atunci ai ales să-I slujești lui Dumnezeu și aproapelui în Biserică. De ce? — te întrebau unii. — Pentru că Ea îi încape pe toți și pe toate. Prin învățătura Ei poate aduce acel echilibru în societate, dar și mai mult, îi deschide omului porțile nemuririi și ale veșniciei.

Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Cheia succesului la creștini

nk2_5598O zicală înțeleaptă spune că atunci când am uitat unde mergem, trebuie să ne amintim de unde ne-am pornit. La fel procedează și Biserica, amintindu-ne prin Evanghelie că avem origini Dumnezeiești. Cuvântul Domnului ne mângâie, dar și ne mustră cu o tandrețe de nedescris.

Atunci când e vorba de finisarea unui lucru, deseori spunem: „Cu orice preț”. Și asta numai pentru că este nevoie sau o simplă ambiție. Dar în Biserică lucrurile nu stau așa. Deviza „Scopul îndreptățește faptele” nu-i una a Bisericii. Când oamenii au început să predice Evanghelia și sa-i întoarcă pe cei din jur la Hristos, cu orice preț — au greșit mult.

Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Ce va face Biserica după sărbători?

Luca_si_Cleopa_w547_h640_q100Sărbătorile în Biserică au un loc aparte. Unul important, dar și paradoxal. Îi spunem important pentru că Biserica niciodată n-a ieșit din sărbătoare. Întreaga Ei existență e o sărbătoare continuă. Dar paradoxal îl numim pentru că în afară de sărbătorile Împărătești și câteva din cele Mari, celelalte, omenește vorbind, sunt zi de doliu. În majoritatea cazurilor, pomenirea martirilor se face în ziua nașterii lor pentru veșnicie, pe care noi o numim „moarte”. Iar dacă mântuirea e un prezent continuu, prin exemplul lor, Biserica ne oferă posibilitatea să gustăm și să intrăm încă de aici în ritmul veșniciei…

Sărbătoririle pascale au trecut. Duminica Mironosițelor a încheiat „sezonul felicitărilor”, căci mai departe amintim Orbii, Slăbănogii, Samarinencele (care nu ne dau prilej de cuvântări mieroase), iar multi dintre noi ne întrebăm: Ce va face Biserica după sărbători? Asemenea întrebări își pun și cei ce ne privesc dintr-o parte. Ne întoarcem la acea monotonie colorată și sfântă a cărei frumusețe și sfințenie n-o percepem. Dar întrebarea persistă. Ce vom face? Quo vadis? Și nu e una superficială, ci destul de profundă.

Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Modelul afacerilor „perfecte”

14502Zilele de Miercuri și Joi din Săptămâna Patimilor se tot vorbește despre „eroismul” lui Iuda. Să faci una ca asta trebuie să ai tupeu și „curaj”. De fapt orice trădare poartă în sine o îndreptățire și o întreagă filosofie. Cert e că trădarea întotdeauna are un gust dulceag. Dar noi vorbim într-așa fel, de parcă timpurile s-au schimbat, iar noi nu suntem cu pufușor pe botișor…

Oamenii, neputând suporta pustietatea lăuntrică, întotdeauna au căutat o împlinire. Doi toți suntem în căutare. Nu în zădar Mântuitorul Hristos ne spune: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”.(Matei 6. 33)  (de fapt noi la nebunie dorim și insistăm ca El să „joace” după regulile noastre)

Unii deschid o afacere pentru ca să-și întrețină familia. „Plângătorii” neamului, jurnaliștii, ne amintesc de câte ori au posibilitatea s-o facă, dar asta nu ne-o interzice Hristos. El a mustrat apostolii doar atunci când Petru I-a zis: „Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Ce răsplată vom avea?” (Matei 19.27)  Continuare

Posted in Articole | Leave a comment

Paradoxul iubirii Lui Hristos

gradiÎn noaptea trădării, Mântuitorul Hristos ia cu Sine câțiva ucenici și-i roagă să privegheze împreună cu El. Însă după o bucată scurtă de timp, îi găsește dormind pentru că pleoapele lor erau îngreuiate de somn…

Din toate instituțiile, Biserica este unica ce vorbește despre evenimentele care au fost sau care au să fie, la timpul prezent. În aceste zile toți simțim această povară a oboselii trupești, dar și a somnului duhovnicesc. Trebuie să recunoaștem ca a fi cu Dumnezeu nu-i întotdeauna ușor… Uneori iți vine să fugi. Cât mai departe. Nu pentru că viața alături de Hristos e una nenorocită, ci pentru că a fi alături de El ai nevoie de mult curaj. Rugăciunea unită cu această sfântă îndrăzneală îți dă posibilitatea să trăiești acele clipe ale întunecoasei nopți din Ghetsimani, iar viața ți-o transformă într-un act liturgic, (pare cu prea mare îndrăzneală spus) de dimensiuni cosmice.

Fragmentul Evangheliei de azi ne amintește de Înfricoșata Judecată. Un moment care ne înspăimântă pe toți, care-l descrie pe un Dumnezeu ce strânge de unde n-a semănat și culege ce n-a treierat… Să nu fie asta. Nu e un Dumnezeu care vine să-și ceară drepturile. Iar judecata nu-i o reglare de conturi.

Cel care va să vină cu slavă să judece vii și morții, zilele acestea se lasă judecat de oameni. În „neputința” sa biruie orgoliul și îndărătnicia fiilor săi, iar prețul este Preacuratul Sânge.

Perioada de până la Florii a fost una asemănătoare cu lupta patriarhului Iacov care s-a luptat pentru binecuvantare. Iar săptămâna asta e una în care iertarea și binecuvantarea se împarte. Și o primesc doar cei ce o așteapta cu sete și mare grijă…

 

Arhim. Augustin Zaborosciuc

Posted in Articole | Leave a comment